Una dintre bucuriile mersului la birou de maxim 2 ori pe lună este aceea de a găsi apoi acasă un pain au chocolat cu care te-ai pricopsit fără explicație într-un episod de foame acută. Menționez totodată:
– tonusul îmbunătățit prin pașii recurenți până la imprimantă, la toaletă sau la cafea
– băiatul de la cafea care îți urează “să ai plăcere” și știe că nu o să vrei niciodată sirop de arțar în cafea, deși asta e promoția lunii
– hohotele de râs colective în timp ce alți colegi se chinuie în calluri
colegii care aduc la birou ce au gătit acasă și gătesc bine
– mersul la țigară, deși nu fumez niciodată la birou, doar pentru a auzi niște bârfe noi
– complimentele (desigur, dacă tot te duci 2 zile pe lună la birou, măcar să arăți bine)
– ascunsul de colegii pe care nu ai chef să-i vezi în spatele plantelor (uneori chiar funcționează),
dacă n-ar fi la capătul lumii, poate chiar m-aș duce de 3 ori pe lună la birou.