despre comenzi de mâncare în era covid-19.
1. Am reactivat joi contul de uber eats pentru a profita de livrările gratuite. Am comandat burger cu cartofi prăjiți și am așteptat cu nerăbdare livratorul. Acesta a sunat să mă întrebe la ce etaj să vină. I-am zis 8, a zis că blocul nu are 8 etaje. “Ba da, este ultimul etaj” am insistat, amintindu-mi de experiențele anterioare cu uber. Se pare că adresa default era acasă la unul dintre bărbații pe nume Vlad din viața mea. Superb.
2. După experiența uber eats am zis că vineri comand pizza de la fabio să fie totul simplu. Am scris “pizza fabio” în google și am sunat la primul număr afișat. Am constatat că au schimbat robotul cu unul mai retardat, dar am trecut peste asta. Am cerut o pizza campagnola mică cu blat subțire și un sos dulce, clasic. Au zis că nu o au în meniu. “Cum?! Ați scos pizza campagnola din meniu?!” (șoc și groază). “Nu, nu am avut-o niciodată.” Liniște. Operatorul spune: “Știți că ați sunat la Trenta pizza, nu?” Superb din nou.
3. Ieri am hotărât să reîncerc la uber eats. Am completat adresa pe baza informațiilor dintr-o vedere primită mai demult, totul bine, am comandat urzici pe care urma să mi le aducă Marin cu un Audi A4. A sunat la interfon, am zis aleluia, m-am descurcat! Totuși Marin nu mai apărea, nici liftul nu se auzea, m-am temut să nu fi dat drumul cuiva care ne spammeaza cu reclame la kaufland. după câteva minute, apare Marin, care urcase 8 etaje pe scări, și zice: “de obicei,oamenii care nu trec etajul stau la parter”. Mi-am cerut milioane de scuze, mai ales că Marin avea niște ochi superbi și niște zulufi foarte drăguți (avea și mască din nefericire).
4. Am re-editat adresa dar cred că rămân la dieta ochiuri cu salată DIY