După ce că am urcat în taxi aproape în mers, cu tot cu valiza pe bancheta din spate, când vede destinaţia, taximetristul pufneşte şi zice “fix la aeroport v-aţi găsit să mergeţi…”. Nu mi-e clar dacă e un moment bun să-i spun că se închide check-in-ul în 20 de minute şi am o valiză cu bere hop hooligans care tre’ să ajungă la cală cu orice preţ. Pe barbu văcărescu se merge bară la bară. După 10 minute abia ne apropiem de Promenada. “Tre’ să oprim să iau ţigări, că nu se mai poate” zice el. Mă grăbesc să îi ofer o țigară, chiar tot pachetul, numai să nu oprim. E nemulţumit din nou că el fumează sobranie şi eu am marlboro. Ia totuşi o ţigară, trage un fum şi zice “io nu sunt un taximetrist rău. nu refuz curse. O singură dată am făcut preţul. Era revelionul. Erau 2 băieți în costum, cu papion, pe la operă. Afară era un ger de crăpau pietrele. Voiau să ajungă pe la herăstrău. Le-am cerut 50 de lei. Era cam dublu. M-au refuzat. Au rămas acolo în frig. Am rămas mut.” I-am mai lăsat nişte ţigări. Avionul are o oră întârziere, totul e cum trebuie. Am un noroc chior uneori.