de fiecare dată când mai răsare câte un specialty coffeeshop mă gândesc că ne apropiem de ziua când vom rămâne fără cafea, care pare mai greu de gestionat decât o invazie extraterestră sau vreo altă catastrofă. la asta contribuie și un/o barista excesiv de drăguț(ă) care te întâmpină cu un mare zâmbet și te întreabă cum îți e ziua (când ziua ta e, ca de obicei, un haos în care n-ai auzit alarma, ai ratat metroul, ai întârziat la cosmetică și urmează să ai o întâlnire de 2 ore despre o nacelă autopropulsată, care de fapt e o macara). e drăguț la Saint Roastery și au cafea bună, cred că asta voiam de fapt să zic.