Masa de crăciun în familie – un izvor de revelații ca întotdeauna:
-relația mea cu vinul a fost sabotată din copilărie. la toate mesele de crăciun am băut sau am fost forțată să beau vin de la țară din Vrancea, care e sinistru. nici alb, nici roșu, nici sec, nici dulce, tulbure ca o bere artizanală, pe care ți-e frică să-l miroși (cultura înțelegerii vinului de țară ne-a lipsit total, nu că ar fi fost mare lucru de înțeles). nu e de mirare că a fost nevoie de mulți ani, bărbați, degustări, drumuri la Paris și Roxana ca să trec pe vin. acum măcar știu să aleg țuica la masa de crăciun, vinul îl beau acasă.
-salata de boeuf a fost întotdeauna un liant între mine și familie. cu sau fără boeuf. lipsa salatei de bouef de la masa de crăciun a contribuit la desacralizarea totală a acestui eveniment
-nepotul meu e cel mai cool. mă întreb dacă nu cumva a fost adoptat. toată lumea îi spune Răducu, deși e cel mai înalt membru al familiei și și-a exprimat în repetate rânduri disprețul față de folosirea diminutivelor. Răducu le-a explicat adulților că vârsta lor medie e de 3 ani (eu nu intru la adulți, eu sunt om tânăr)
-la ce te mai uiți la televizor, Rocco? întreabă mătuși’mea
-la nimic că n-am televizor.
-ți-am zis doar că oamenii tineri n-au televizor. nu pricepi nimic. voi sunteți toți că niște copii de 3 ani, le vorbeşti degeaba. tu nu, tu ești ok.