Zbor blu air bucureşti-cluj: 8:15 începe boardingul. Foarte ok pentru standarde blu air, incomparabil mai bine față de tarom, unde zborul de 6:50 încă aştepta îmbarcarea. Între 2 zboruri matinale, e bine să alegi opțiunea cu mai mult somn. Ne-am îmbarcat. Stăm jumătate de oră în avion. Căpitanul ne anunță că nu putem pleca din cauza ceții din cluj. Clasic. Ne dau biscuiței produşi în Matera, viitoarea capitală culturală europeană. Apreciez. Doamna de lângă mine bombăne că în centrul clujului nu e ceață. De parcă aterizăm direct în față la meron să bem o cafea. La 09:45 decolăm. După 10 pagini de carte, pilotul anunță coborârea. După 20 de minute e clar că nu coborâm. Pilotul anunță că survolăm clujul pentru că e prea ceaţă să aterizăm, că mai aşteptăm 10 minute, dacă nu, mergem la sibiu să alimentăm şi încercăm din nou. Şoc şi groază printre pasageri. Mă gândesc că ar fi ironic să mor pe o cursă internă pentru că avionul rămâne fără combustibil. După 15 minute pilotul anunță: “aterizăm în 10 minute”. Pauză. “La Cluj”. Aplauze şi chiuituri. La cluj e o ceață superbă. Poezie. Dar nu s-a terminat. Am 20 de minute sā ajung la autogară să prind busul de Mureş. Alerg prin camera-aeroport, ies şi mă ciocnesc cu taximetristul care mă va livra cu succes la autogarā. Îi zic că avem 15 minute să ajungem, el zice că sunt la limită, dar că mă duce până la mureş dacă pierd busul. Mă uit să văd cum îl cheamă. Sunt convinsă că totul o să fie bine. Ajungem la timp, el se scuză că nu are 1 leu, eu regret un pic că am ajuns la timp. Intru în autogară unde aflu că busul de mureş e peste 2 ore jumate, cel de 11:30 e de la altă autogară. De la beta. Fug sperând să-l mai prind pe vlad, dar mă ajunge un alt domn din urmă să-mi arate autogara beta, care e fix alături. Busul de mureş e un maxi-taxi plin de liceeni. E 20 de lei, mai ieftin ca taxiul de la aeroport. Şoferul îmi zice că am timp să fumez o țigară, că nu ne grăbim nicăieri. Aşa e.