chiar voiam să fac o postare în care să vă spun că au început să îmi placă nunțile, să mă emoționeze. că e posibil să te simți zen, relaxat, minunat, pe tocuri sau fără tocuri, la o nuntă. că e important să nu-ți uiți dresurile acasă și să gonești spre ultimul h&m deschis la bistrița pe un drum plin de obstacole (precum tiristul care nu încetinea), unde să ajungi cu 4 minute înainte să se închidă, să convingi bodyguardul că merită să te lase înăuntru și să rezolvi într-un final problema. că un dj bun poate face magie. că uneori e ok să alegi meniul vegetarian unde poți nimeri aproape un avocado întreg, așa cum uneori “mai avem nevoie și de iarbă”. sunt convinsă că mă emoționează iubirea, indiferent dacă e vorba de un bărbat și o femeie, 2 bărbați și o femeie, 2 femei, 2 bărbați, 2 femei, un bărbat și un câine etc.